Menu principale:
Poesie
Nu viagge
O paìise de Treggiàne,
iavetàve u conde Gargàne.
Iève adachsì ricche sfennàte,
ca manghe iìdde, sapève quanne tenève ammenzuàte.
Cambàve iìnd'a na sorte de règge,
passàve le semàne assedùte
a la sègge.
Pe pavure de ièsse arrebbàte,
no nz'avève manghe 'nzeràte.
La gevendù, ng'avève sfesciùte
e no nze l'avève 'ndutte ghedùte.
Non credève né a la Madònne,
né a Criste,
no nge piacèvene u Natàle
e l'alde fìiste.
Caràttere velenùse e assàie diffidènde,
sèmme sespettùse e attènde, attènde.
Sus'a la case non 'mbetàve ma' nesciùne,
né nòbbele, né fèmmene e né terrùne.
Acchembagnàte sèmme da 'nzeletùdene e malenghenì,
non canescève nu prisce o nu picche d'armenì.
Le scernàte scherrèvene a chiane a chiane,
e se sendève chiù poverìdde de nu ruzzulàne.
Dirimbètte a iìdde, iìnde a nu settàne,
stèvene sètte fìgghie che la mamme e u-uattàne.
Mèste Giacìnde, ogne dì s'alzàve ca iève oscùre,
pe scì a fadegà, e pertà u pane a le creatùre.
La sère, se retràve stanghe e quètte,
ma… iève chendènde a vedèlle tutt'e uètte.
Rosètte, che le robbe pulìte u-defresckàve,
nge racchendàve la scernàte e arrepezzàve.
Po', tutte 'nzìme a la tàuue assedùte;
sorte de mangiàte e bone bevute.
Doppe, daffòre che l'alde de la corte,
se candàve e se spartève la bona sorte
U conde, da drète a le persiàne, spiave,
e tutte le sère sule, sule se desperàve.
Na dì chiamò Giacìnde, se facì capàsce,
e nge demmannò ce nge dève tanda pasce?
"Signor conde, nu cambàme a la scernàte
e tutte ciò ca vène iè come ce iè regalàte".
"Pe me la vite iè come nu bèlle viagge,
ogne dì, iè na tappe de passàgge.