Emanuele Battista


Vai ai contenuti

Nu Viagge

Poesie

Nu viagge

O paìise de Treggiàne,
iavetàve u conde Gargàne.

Iève adachsì ricche sfennàte,
ca manghe iìdde, sapève quanne tenève ammenzuàte.

Cambàve iìnd'a na sorte de règge,
passàve le semàne assedùte
a la sègge.

Pe pavure de ièsse arrebbàte,
no nz'avève manghe 'nzeràte.

La gevendù, ng'avève sfesciùte
e no nze l'avève 'ndutte ghedùte.

Non credève né a la Madònne,
né a Criste,
no nge piacèvene u Natàle
e l'alde fìiste.

Caràttere velenùse e assàie diffidènde,
sèmme sespettùse e attènde, attènde.

Sus'a la case non 'mbetàve ma' nesciùne,
né nòbbele, né fèmmene e né terrùne.

Acchembagnàte sèmme da 'nzeletùdene e malenghenì,
non canescève nu prisce o nu picche d'armenì.

Le scernàte scherrèvene a chiane a chiane,
e se sendève chiù poverìdde de nu ruzzulàne.

Dirimbètte a iìdde, iìnde a nu settàne,
stèvene sètte fìgghie che la mamme e u-uattàne.

Mèste Giacìnde, ogne dì s'alzàve ca iève oscùre,
pe scì a fadegà, e pertà u pane a le creatùre.

La sère, se retràve stanghe e quètte,
ma… iève chendènde a vedèlle tutt'e uètte.
Rosètte, che le robbe pulìte u-defresckàve,
nge racchendàve la scernàte e arrepezzàve.

Po', tutte 'nzìme a la tàuue assedùte;
sorte de mangiàte e bone bevute.

Doppe, daffòre che l'alde de la corte,
se candàve e se spartève la bona sorte

U conde, da drète a le persiàne, spiave,
e tutte le sère sule, sule se desperàve.

Na dì chiamò Giacìnde, se facì capàsce,
e nge demmannò ce nge dève tanda pasce?

"Signor conde, nu cambàme a la scernàte
e tutte ciò ca vène iè come ce iè regalàte".

"Pe me la vite iè come nu bèlle viagge,
ogne dì, iè na tappe de passàgge.



Torna ai contenuti | Torna al menu